miazăzi

și dacă stele nerămzii sub coviltirul de mărgean
smălțuie crestele de lut, înfig în coaste pintenii
și niciun cerc nu fierbe, mut, din heleștee străvezii
pleoape se-agață, viorii, de sticla rece de ochean

și soarele de cositor a alungat luceferii
și știi cum - în cozi de păun - irizată, raza lucea-n
coroana lui: ca zâmbetul pe-o fetișcană când, viclean
sărută un vlăjgan timid și-i spune-ncet nu te feri

dacă m-aprind, funingine de spice-arzând în bărăgan
și mă răcesc, iezer golaș ce își așteaptă nuferii
și dacă stau - lut alb, crăpat - prin toate cât pot suferi
sub flamura cu pajură ce poartă-n gheare buzdugan

și dacă potrivesc istorii triste cât să poți zâmbi
e fiindcă sunt fratele oacheș, iute, de la miazăzi