longo campo

(foto Mădălina Căuneac)

cu spete deșelate merg munții - un'se duc
câți ochi - genați și negri - îi căutau din logii? 
amiaza, zimți de bronz tresar în orologii
pisici mijesc din colbul neramz, desprins din stuc

la troițe, prin salcâmi, au bărbi de flori proorocii
și țâncii au mustețe de lapte prins și suc;
alone între paulownii - trunchi putred, ud, de nuc - 
îndură ploaia care-i desfăcea bobocii 

și lespezi în spirală se despică, suie 
subțire, lenevos - ca fumul de grătare 
spre iezer, sângerând din coasta verde, șuie

spre brâiele de cărămidă arsă, goale
bolți care se mai țin în iedera gălbuie 
unde nu mai dvorește nimeni prin pridvoare