la maki
de ce stai îmbrăcată așa precar tu Maki Nishikino-n noaptea înstelată? degeaba ai plovăr în sus la gât fular când sub colanți âți tremură rău crakii te-aș întreba: ești cumva baka, fată? păr de șofran în noaptea de enibahar obrajii mai aprinși decât un vârf de lucky strike pulpițe mai fierbinți ca la kentucky fried chicken. Maki, de-ar ști sempai câți virgini de pivniță râvnesc și cum, ca stele căzătoare din fundal ar lăsa dâre de mărgăritar preseminal pe trupu-ți nubil, bidimensional, dumnezeiesc le-ar împlânta pistolu-n tâmple wakizashi-n piept clară și purpurie-n bezne de pastel ochi mari cătând spre ochii mei închiși rămâi de neatins, eu rămân unul din B Ă I E Ț I I T R I Ș T I rămâi o plăsmuire trasă din penel rămâi best waifu omului deștept