decembrie

și dacă dragostea e ca un tren de noapte
somn fotofob, neliniștit în ruliu și lumini
nume familiar șoptit în vis printre străini
cu aburi calzi pe geam și gări incețoșate

sau un râu îngrădit cu cărămidă arsă
cu robineți de-aramă și flori de sunătoare 
ce nu poate seca, dar nu se mai revarsă

membru-fantomă, prins în fascii înșelătoare 
mereu mai scurt decât îl știi - meschină farsă
care-și aduce-aminte când, nu unde doare 

pojghiță de caimac de pe căni reci de lapte 
praf magic, alb, de filtre rezonante pe line in
un stol de porumbei în cimitirul cu măslini 
prima zăpadă se așează peste toate