bubbles

brâiele de negură cu care dealurile
își încing pădurea la jumătatea lor
ascunzând parcă un lucru prețios și un pic scary - 
așa ți-am găsit ochii când am încetat să meditez

dar tu ai continuat - și te-am privit, furiș și mândru
de cât zâmbitoare și de dreaptă stai în fața dhammei
cu tot cu botul de motan pe pulpe, ancorat în gheare
în lumea calmă - înnădită din lumină - unde nu exist

acum, de când respir cu tine, răsuflarea mea
nu mai diverge dintr-un punct întunecos plutind pe ape
reverberând difuz până ajunge la un picior de țărm

ci stă, statornică, într-o hiperbolă pe lângă brațe
bulă de aer într-un stream, gata să te primească
frumoasă pe măsura a cât te-am așteptat